Descoperirea vine după o amplă campanie de prospectare a unei zone de circa 10 hectare din incinta Complexului Arheologic Porolissum, cu accent pe porțiunea unde se presupune că a existat municipiul roman Septimium Porolissense, coordonată de Coriolan Opreanu, săpături în cadrul cărora, anul trecut, a fost identificată o clădire monumentală din perioada Imperiului Roman, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de 20 de metri. "În cazul nostru, construcția aceasta are o dimensiune considerabilă. Probabil că este una din cele mai mari, dacă nu cea cel mai mare edificiu public din Dacia Romană. Are circa 40 de metri lungime și lățimea de circa 20 de metri. (...) Masivitatea zidurilor, care au lățimea de circa 1,4 metri și o temelie lată de 1,5 metri și adâncă până la 2,5 metri, întărită cu contraforți pe una din laturi ne arată, din start, că era o construcție foarte înaltă, foarte masivă. (...). Evident, deci, că ne aflăm în fața unei clădiri mari, gigantice chiar, acoperite și care avea foarte probabil funcțiunea de basilică", a declarat sâmbătă, pentru Agerpres, prof. dr. habil. Coriolan Opreanu, director adjunct al Institutului de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române. Potrivit primelor estimări, clădirea a fost ridicată în ultima perioadă de liniște și pace a Imperiului roman, în epoca împăratului Severus Alexander, în intervalul 222-230 și s-a prăbușit la un moment dat, nu știm în ce împrejurări între anii 250 și 260, dar peste ruinele acestei clădiri s-a mai locuit timp de 10-15 ani.
Sursa: Agerpres