Aurel Rustoiu este cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. Autorul a mai publicat, ca precedente ale acestei direcţii de cercetare, volume precum Solotvino-„Cetate” (Ucraina Transcarpatică). Aşezările din epoca bronzului, a fierului şi din evul mediu timpuriu (în 2002),...
În imediata succesiune a domniei lui Zalmoxis[1], izvoarele literare care ne-au parveit nu ne oferă prea multe informaţii privitoare la situaţia politică din regiunea Dunării de Jos şi cu atât mai puţin la o instituţie anume (fie ea şi cea mai vizibilă) a arhitecturii statale din această parte a lumii. Dacă această...
Reevaluarea astăzi, fie şi doar sub forma unei recenzii, a celei mai aplicate din lucrările de sinteză purtând semnătura prof. dr. Silviu Sanie[1], este, fără îndoială, un exerciţiu la marginea paradoxului - şi aceasta pentru că, pe de o parte, lucrarea în cauză se confruntă cu un volum de informaţii eminamente...
Descoperirile arheologice de armuri au, în general, un caracter izolat, acestea aparţinând unor complexe arheologice, respectiv morminte ale unor indivizi cu o poziţie dominantă pe scara socială. Plecând de la această realitate, la care se adaugă valoarea economică şi tehnologia deloc la îndemâna oricui, se poate...
Cu aproape un veac în urmă, filologul Constantin C. Diculescu îşi imagina, speculând pe baza cuvântului german Träublein, că originea cuvântului românesc strugure trebuie căutată în idiomul străgermanic al gepizilor, presupunând existenţa în limba acestora a unei forme arhaice *thrubilo sau *struwilo[1]. Fapt oarecum...
Singurul etnonim pe care locuitorii autohtoni din spațiul românesc[1] și l-au asumat, de-a lungul istoriei, ca element identitar a fost cel de român, români, cu trimitere explicită (și foarte frecvent chiar explicitată) la Roma, respectiv, la societatea și modelul de civilizație universală constituită prin și în jurul...
Împrumutul terminologic a constituit, dintotdeauna şi pentru orice idiom natural, un mijloc privilegiat de dezvoltare, cu precădere (dar nu numai) sub aspectul vocabularului, concurând adesea ansamblul mijloacelor interne de extensiune terminologică şi semantică. Condiţia cea mai importantă, indispensabilă, pentru ca...
Familia constituia celula de bază a societăţii roamne. Familia romană era organizată pe principii patriarhale. Ea se axa în jurul puterii lui pater familias – capul familiei – a cărui autoritate unică şi nelimitată se exercita atât asupra membrilor familiei (care mai cuprindea soţia, copiii, sclavii), cât şi asupra...
Contemporan cu destructurarea regatului pan-tracic, survenită după moartea lui Kotys I, şi în condiţiile ascensiunii puterii macedoneene, izvoarele consemnează, la gurile Dunării, existenţa a două autorităţi regale, aflate în conflict structural una cu cealaltă: este vorba de regele scit Atheas, presat de sarmaţii...
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998, cuvântul românesc oraş provine din maghiarul város[1]. Celelalte ediţii ale celui mai uzitat dicţionar generalist al limbii române[2] reţin – deloc surprinzător – şi ele aceeaşi explicaţie, care se regăseşte, de altfel, şi în alte instrumente similare:...
