Reevaluarea astăzi, fie şi doar sub forma unei recenzii, a celei mai aplicate din lucrările de sinteză purtând semnătura prof. dr. Silviu Sanie[1], este, fără îndoială, un exerciţiu la marginea paradoxului - şi aceasta pentru că, pe de o parte, lucrarea în cauză se confruntă cu un volum de informaţii eminamente...
Cunoscută și prin sintagma ”epoca marilor migrații”, îndelunga perioadă dintre sosirea hunilor la gurile Dunării din anul 376 și invazia tătaro-mongolă din 1241 s-a remarcat nu doar prin procesele politico-militare asociate în mod firesc invaziilor (a căror succesiune, nota bene!, a avut un ritm multigenerațional,...
Lecturi reevaluate
"Mileniul imperial al Daciei" sau Bizanţul de dinaintea Bizanţului
Istoria, se ştie, nu este numai ştiinţă, ci şi conştiinţă; fireşte, una supraindividuală şi transgeneraţională. Din această cauză, percepţia istoriei este mai expusă subiectivismului decât în cazul altor aşa-zise...
La două secole după abandonarea regimului republican și transformarea sa într-o putere eminamente globală, Imperiul Roman s-a confruntat cu o îndelungată perioadă de anarhie. Întinsă practic pe toată durata secolului III și având ca principal factor generator ceea ce astăzi am desemna drept tendințe federaliste,...
Repere politico-evenimenţiale ale domniei tandemului Burebista-Deceneu
Reunirea sub o comandă unică a forţelor celor patru formaţiuni politico-juridice din bazinul Dunării a generat un dispozitiv militar excepţional şi fără precedent în această regiune. Strabon ne precizează şi dimensiunea acestui...
Familia constituia celula de bază a societăţii roamne. Familia romană era organizată pe principii patriarhale. Ea se axa în jurul puterii lui pater familias – capul familiei – a cărui autoritate unică şi nelimitată se exercita atât asupra membrilor familiei (care mai cuprindea soţia, copiii, sclavii), cât şi asupra...
În imediata succesiune a domniei lui Zalmoxis[1], izvoarele literare care ne-au parveit nu ne oferă prea multe informaţii privitoare la situaţia politică din regiunea Dunării de Jos şi cu atât mai puţin la o instituţie anume (fie ea şi cea mai vizibilă) a arhitecturii statale din această parte a lumii. Dacă această...
Singurul etnonim pe care locuitorii autohtoni din spațiul românesc[1] și l-au asumat, de-a lungul istoriei, ca element identitar a fost cel de român, români, cu trimitere explicită (și foarte frecvent chiar explicitată) la Roma, respectiv, la societatea și modelul de civilizație universală constituită prin și în jurul...
După cum sperăm că am demonstrat în prima parte a acestui studiu[1], prezumţia că termenul românesc oraş ar proveni din cuvântul maghiar város – prezumţie vehiculată în notele etimologice ale dicţionarelor noastre ca certitudine, în pofida faptului că ea nu se întemeiază pe investigaţie critică autentică – este...
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998, cuvântul românesc oraş provine din maghiarul város[1]. Celelalte ediţii ale celui mai uzitat dicţionar generalist al limbii române[2] reţin – deloc surprinzător – şi ele aceeaşi explicaţie, care se regăseşte, de altfel, şi în alte instrumente similare:...
