La recomandarea conf. univ. dr. Lucian Ionică, Centrul de Studii DacoRomanistice „Lucus” a organizat miercuri, 17 iulie, de la ora 20,30, la sediul propriu, atelierul-dezbatere „Utilizarea analizei ADN în arheologie şi capcanele etnogeneticii”. În cadrul dezbaterilor, coordonate de jr. m. Laurenţiu Nistorescu, au fost trecute în revistă câteva elemente conceptuale de bază din studiile de gen elaborate sub egida Centrului Naţional de Informaţii Biotehnologice din Betsheda, Washington (colectivul de cercetare “Race, Ethnicity, and Genetics”), subliniindu-se următoarele aspecte, explicit consemnate de studiile citate:
- investigaţiile asupra identităţii genetice a unei colectivităţi suprafamiliale au, încă, un mare grad de relativitate a instrumentarului conceptual
- în mod particular, studiile care asociază un anumit pattern genetic unei anumite comunităţi utilizează concepte de “rasă” şi “etnie” într-un sens extins, convenţional, care nu sunt operaţionale ca universalii
- identitatea genetică a unui individ nu se află în relaţie unideterministă cu identitatea sa etno-culturală, aceasta din urmă fiind rezultanta unui pachet de daturi şi constructe socio-culturale, iar între anumite limite şi al unor opţiuni individuale
- conceptul de “identitate genetică al unei comunităţi” este grevat de faptul că, în măsura în care o asemenea identitate ar putea fi definită, aplicabilitatea sa este extrem de restrânsă, întrucât compoziţia unei comunităţi se schimbă la fiecare generaţie (schimbările fiind cu atât mai ample cu cât comunitatea este mai mare şi mai interdependentă cu alte comunităţi), iar factorii de distorsiune (selectivitatea maladiilor, conflictelor sociale, mutaţiilor de mediu ş.a.m.d.) introduc variabile suplimentare de remodelare a patternului genetic colectiv
O eventuală reluare a dezbaterilor pe această coordonată (în formule mai aplicate cercetărilor de istorie veche, care au fost principial trecute în revistă) va fi supusă spre analiză conducerii asociaţiei tutelare.
